Pedodonție: aflați toate informațiile esențiale

Când ar trebui să aibă loc prima vizită la medicul stomatolog pediatru?

Vizita la medicul stomatolog se poate face chiar de la apariția primului dințișor. Primele vizite în cabinet au scopul de a crea o legătură între copil și medicul dentist. Nu trebuie să așteptăm până la apariția durerii pentru a face această primă vizită, când pe fondul durerii copilul se va teme și de un simplu control. Fă-i cunoștință cu stomatologul pentru copii din timp, asta îl va ajuta pe cel mic să treacă peste teama de dentist, se va familiariza cu ambientul și va avea parte de o lecție despre igiena orală din parte unor specialiști, totul desfășurându-se într-un ton jovial și cu multă înțelegere față de fiecare copil în parte.

Caria este prima şi cea mai întâlnită problemă dentară, ce poate apărea chiar de la vârsta de 6 luni (numită caria de biberon), fiind cauzată de consumul de alimente şi lichide bogate în zaharuri (lapte, ceaiuri, sucuri de fructe). Totodată, caria afectează mai ales copiii mai mari, care au o igienă dentară incorectă sau o alimentație nesănătoasă, cu consum regulat de dulciuri sau alte gustări dăunătoare.

Caria poate fi prevenită prin consultaţii dentare periodice, prin sigilări (aplicarea unui material special, care să protejeze structura dinților) sau fluorizări (ce presupun aplicarea unui gel, paste sau lac ce conţine o cantitate mare de fluor protector), dar mai ales prin rutina de igienă dentară acasă. Periajul dentar este cel mai mare aport pe care îl puteți aduce sănătății dinților! Copiii trebuie să realizeze minim două periaje pe zi, de câte două minute fiecare, cu intervenția unui adult până la varsta de aproximativ 8 ani.

Vă invităm la controlul periodic şi periajul profesional în cabinet, la fiecare 6 luni. Este cea mai bună metodă să ne asigurăm că nu există carii sau alte probleme care pot conduce la complicaţii. Recomandăm ca vizita la medicul dentist să aibă loc dimineaţa, când copilul este odihnit.

Ce este abcesul dentar?

De obicei, abcesul pornește de la o carie dentară sau o obturație (plombă) profundă, ca apoi să se extindă din gingie ca o colecție de puroi, de marimi diverse. Este o reacție a organismului în lupta împotriva infecției. Abcesul dentar poate aparea la orice vârstă, de la copii la vârstnici.

Simptomele unui abces dentar sunt mereu vizibile, durerea cauzată de presiunea puroiului din abces care încearcă să iasă îl va determina pe copilul dvs. să vă anunțe că se întâmplă ceva. Uneori, copilul poate avea o respirație urât mirositoare sau s-ar putea să acuze un gust ciudat în gură. Tot din această cauză, copilul poate avea dureri spontane de diverse intensități, umflături locale, roșeață, febră, dureri la mestecare sau chiar și ganglioni umflați.

Tratamentul presupune eliminarea cauzei și drenarea puroiului prin dinte sau prin umflatura gingivală. În cel mai scurt timp după tratament va apărea calmarea durerii, în puține situații fiind nevoie de tratament medicamentos.

Sfaturi utile pentru sănătatea dinților la copii

Igiena dentară

Periajul dimineața la trezire și seara după cină este total neopțional. Părinții sunt sfătuiți să însoțească copilul și să se asigure că periajul este complet, fiind realizat pe toți dinții timp de două minute. În funcție de nevoile fiecăruia, se recomandă adăugarea în rutina periajului de seară a aței dentare, aceasta reușind să curețe spațiile interdentare unde periuța dentară nu are acces.

Alimentație corespunzatoare

Limitați gustările copiilor (cu excepția fructelor sau a legumelor). Dacă copilul dvs. adoră gustările, acest lucru poate contribui la formarea abceselor gingivale. Biscuiții și pâinea sunt gustări preferate de copii, dar zahărul și amidonul din ele reprezintă mediul ideal de înmulțire pentru bacteriile care provoacă cariile dentare. Alimentele procesate sunt deosebit de dăunătoare, iar părinții sunt sfătuiți să elimine complet băuturile carbogazoase din dieta familiei lor, dulciurile de orice fel, iaurturi îndulcite, etc.

Controale periodice

Vizitele la medicul dentist ar trebui să aibă loc la fiecare 6 luni, sau și mai devreme dacă observați orice schimbare de aspect, textura, culoare, poziție a dinților. În anumite situații, se pot realiza un set de fotografii intraorale pentru a putea urmări în timp evoluția în timp a dinților.

Obiceiuri nepotrivite

Menținerea intraorala a unor obiecte străine (creioane, jucării) pot avea diverse repercusiuni asupra dinților, favorizând și apariția microfisurilor în smalțul dentar sau chiar fractura unui dinte. Obiceiul de a folosi suzeta sau suptul degetului la copiii mici poate evolua spre malpoziții dentare, respirație orală, dar și un aport mult prea mare de bacterii din mediul extraoral.

DEMINERALIZAREA DENTARĂ

Procesul de demineralizare reprezintă o pierdere mai mică sau mai mare a mineralelor din structura smalțului. Concret, acest lucru reprezintă primul semn ce indică formarea unei carii, determinând apariția unor pete „ albe – crețoase ” la nivelul suprafeței dentare. Cauza principală a demineralizării este reprezentată de placa bacteriană care se acumulează datorită periajului ineficient și care are un efect acid asupra smalțului. Acest proces poate apărea atât la nivelul dinților temporari, cât și la nivelul celor permanenți.

Apariția unor pete albe la nivelul smalțului poate reprezenta totodată și existența unor defecte ale smalțului precum: fluoroza, amelogeneza imperfectă, hipomineralizările de smalț, toate acestea urmând a fi descrise în continuarea articolului.

În concluzie, atunci când părinții observă cele mai mici modficări ale smalțului, este necesară o consultație timpurie la stomatolog, pentru ca medicul să poată stabili un diagnostic și un plan de tratament corect.

FLUOROZA DENTARĂ

Fluoroza reprezintă o afecțiune caracterizată printr-un aport depășit al cantității de fluor, pe perioada formării dinților, care produce modificări ale aspectului și culorii smalțului, fără a produce carii. Primele semne de alterare ale smalțului sunt reprezentate de un numar limitat de zone cu aspect alb cretos, la nivelul suprafeței dentare, urmând ca în formele severe să capete modificări de culoare cu suprafețe neregulate.

Majoritatea cazurilor de fluoroză apar prin administrarea de produse fluorurate, asociată cu cantitatea de fluor ingerată din apa de băut sau din alimente. Fluoroza apare și în cazul în care copilul înghite frecvent pastă de dinți, nereușind o clătire corectă în timpul periajului.

SINDROMUL DE HIPOMINERALIZARE MOLAR- INCISIV (MIH)

MIH reprezintă o afecțiune destul de frecventă, caracterizată prin hipomineralizarea smalțului unor dinți permanenți. În principal sunt afectați primii molari (de 6 ani), uneori fiind interesați și incisivii centrali sau chiar vârfurile caninilor. Etiologia acestei afecțiuni este una complexă și necunoscută în totalitate.

Dinții prezintă zone de smalț demineralizat, sub forma unor opacități bine delimitate, culoarea lor putând să varieze de la alb-crețos la galben-brune. Poate apărea sensibilitatea la stimuli reci sau la periaj, în funcție de grosimea stratului de smalț rămas sănătos.

Dinții afectați determină o evoluție rapidă a cariilor dentare, astfel că frecvența controalelor trebuie să fie mai mare în cazul pacienților cu MIH. Totodată, restaurãrile realizate la nivelul acestor dinți trebuie controlate în mod regulat, deoarece adeziunea la smalțul hipomineralizat este dificilã.

TRAUMATISMELE DENTARE

Traumatismele dentare afectează frecvent copiii, acestea afectând atât dinții temporari cât și cei permanenți. Este extrem de important ca în cazul accidentelor ce duc la traumatism dentar, să se consulte un medic stomatolog cât mai repede, deoarece aceste pot determina complicații grave cu consecințe pe termen lung. Medicul va stabili atât un diagnostic, cât și un tratament adecvat și va putea monitoriza evoluția leziunilor.

Traumatismele pot fi sub forma unor fracturi (ale smalțului, fracturi coronare/ radiculare sau chiar alveolare), luxații ( contuzii, intruzii sau avulsii), sau lezări ale gingiei și mucoasei orale.

Contuzia dintelui presupune un traumatism al țesuturilor de susținere ale acestuia, fără mobilitatea dintelui, dar cu sensibilitate în momentul presiunii la nivelul lui. Luxațiile presupun o mobilitate sau o deplasare a dintelui, în timp ce prin avulsie, dintele părăsește complet alveola.

Măsurile de prim ajutor în cazul traumatismelor presupun:

Găsirea dintelui sau a fragmentelor fracturate. (În cazul avulsiei dintele se prinde de coroană, NU de rădăcină).
Clătirea cu apă rece a dintelui.
Fragmentele sau întregul dinte trebuie pus într-un recipient cu lapte rece sau ser fiziologic, dar NU în apă.
Mergeți cât mai repede la un medic stomatolog!

Prognosticul unui dinte avuslionat este cu atât mai nefavorabil cu cât timpul este mai îndelungat de la momentul avulsiei. Replantarea în decurs de 30 de minute are o rată de succes de 90%.

Echipa noastră este pregătită să ofere îngrijirea orală de care are nevoie cel mic. Aveți încredere în excelență și dedicare, aveți încredere în Clinica Dr. Băloi.